Sari la conținut

Comuna Berești-Tazlău, Bacău

46°28′59″N 26°41′55″E (Comuna Berești-Tazlău, Bacău) / 46.48306°N 26.69861°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Berești-Tazlău
—  comună  —

Berești-Tazlău se află în România
Berești-Tazlău
Berești-Tazlău
Berești-Tazlău (România)
Poziția geografică
Coordonate: 46°28′59″N 26°41′55″E ({{PAGENAME}}) / 46.48306°N 26.69861°E

Țară România
Județ Bacău

SIRUTA21338

ReședințăBerești-Tazlău
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Berești-Tazlău[*]Dumitru Tulpan[*][1][2] (PSD, )

Suprafață
 - Total66,74 km²
Altitudine279 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total5.337 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Berești-Tazlău (în trecut, Berești) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Berești-Tazlău (reședința), Boșoteni, Enăchești, Prisaca, Românești, Tescani și Turluianu.

Comuna se află în depresiunea Tazlău-Cașin, pe valea râului Tazlău, imediat în aval de formarea acestuia din confluența Tazlăului Mare cu Tazlăul Sărat lângă satul Tescani. Este traversată de șoseaua județeană DJ118, care o leagă spre nord de Scorțeni (unde se termină în DN2G) și spre sud de Sănduleni (unde se termină în DN11). În satul Enăchești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ118B, care duce spre nord-est la Strugari și Măgura.[3]




Componența etnică a comunei Berești-Tazlău

     Români (94,64%)

     Alte etnii (0,06%)

     Necunoscută (5,3%)



Componența confesională a comunei Berești-Tazlău

     Ortodocși (87,58%)

     Romano-catolici (5,13%)

     Adventiști (1,46%)

     Alte religii (0,28%)

     Necunoscută (5,55%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Berești-Tazlău se ridică la 5.337 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 5.342 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,64%), iar pentru 5,3% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,58%), cu minorități de romano-catolici (5,13%) și adventiști (1,46%), iar pentru 5,55% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]

Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Comuna Berești-Tazlău este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Dumitru Tulpan[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat9         
Partidul Național Liberal4         
Alianța pentru Unirea Românilor2         

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Tazlăul de Jos a județului Bacău și era formată din satele Berești, Stroești, Românești și Prisaca, având în total 1732 de locuitori. În comună funcționau trei biserici ortodoxe și o școală mixtă cu 32 de elevi (dintre care 6 fete) deschisă în 1881, iar principalul proprietar de pământ era Constantin Tisescu.[8] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau și comunele Boșoteni (în aceeași plasă) și Tețcani (în plasa Tazlăul de Sus a aceluiași județ). Comuna Boșoteni era formată din satele Enăchești și Boșoteni și avea 864 de locuitori ce trăiau în 315 case; aici existau două biserici ortodoxe (una în fiecare sat), o biserica catolică la Enăchești și o școală la Enăchești, iar principalii proprietari erau T. Rafailă, I. Tăzlăoanul și G. Simionescu.[9] Comuna Tețcani avea în compunere două sate — Tețcani și Sârbi — cu o populație de 919 locuitori, o școală mixtă înființată la Tețcani în 1865, o moară cu aburi, o fabrică de spirt, o biserică ortodoxă la Tețcani și una catolică la Sârbi.[10]

Anuarul Socec din 1925 consemnează cele trei comune în plasa Tazlău. Comuna Berești-Tazlău avea în compunere satele Berești, Turluianu și Verseștii de Jos, având în total 2221 de locuitori.[11] Fosta comună Boșoteni avea acum numele de Enăchești, după satul de reședință, și era formată din satele Boșoteni, Enăchești, Prisaca și Prisaca-Vidrașcu, cu o populație totală de 1146 de locuitori.[12] Comuna Tețcani, denumită acum Tescani avea 2710 locuitori și era formată din satele Gura Cernului, Sârbi, Stroești-Românești și Tescani.[13]

În 1931, comuna Berești-Tazlău a fost desființată, satul ei de reședință trecând la comuna Enăchești;[14] ulterior, această comună și-a mutat reședinta la Berești-Tazlău și a luat numele acestui sat, completând astfel unirea celor două comune. În 1950, comunele Tescani și Berești-Tazlău au fost transferate raionului Moinești din regiunea Bacău. În 1968, ele au revenit la județul Bacău, reînființat, iar comuna Tescani a fost desființată, satul ei de reședință, împreună cu satul Românești, trecând la comuna Berești-Tazlău; tot atunci, satul Gura Cernului a fost desființat și inclus în satul Românești.[15][16]

Monumente istorice

[modificare | modificare sursă]
Conacul Rosetti-Tescanu din Tescani, monument de arhitectură de interes național din comuna Berești-Tazlău

În comuna Berești-Tazlău se află ansamblul conacului Rosetti-Tescanu, astăzi secția „Dumitru și Alice Rosetti-Tescanu” a Muzeului Național „George Enescu” din București, monument istoric de arhitectură de interes național. Ansamblul cuprinde casa Rosetti-Tescanu (1894), biserica „Sfântul Gheorghe” (1769) și fabrica de spirt Rosetti (1840). Tot în parcul conacului Rosetti-Tescanu se află și statuia lui George Enescu sculptată în 1957 și clasificată și ea ca monument de for public de interes național.

În rest, în comuna Berești-Tazlău mai există alte trei obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1819) aflată la intrarea în satul Berești-Tazlău; biserica de lemn „Sfântul Ilie” (1883) din satul Prisaca; și școala din Tescani (1902).

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  3. ^ Google Maps – Comuna Berești-Tazlău, Bacău (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Berești, com. rur., în pl. Tazlăul-d.-j.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 376–377. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (). „Boșoteni, com. rur., jud. Bacău”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 547–548. 
  10. ^ Lahovari, George Ioan (). „Tețcani, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 597. 
  11. ^ „Comuna Berești-Tazlău în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  12. ^ „Comuna Enăchești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  13. ^ „Comuna Berești-Bistrița în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  14. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 30. . 
  15. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  16. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .